Plimbari zilnice - o placere necesara

Prin plimbare zilnica intelegem acea perioada a zilei, diferita de iesirile scurte obligatorii in timul carora cainele isi rezolva necesitatile fiziologice, in care animalul are parte de mai multa libertate de miscare si de joaca. Plimbarea zilnica poate sa contina o etapa de mers in ritm alert in lesa, o etapa de joaca si alergare libera intr-un spatiu special amenajat si o etapa de plimbare lejera, pe drumul catre casa.

Plimbarea zilnica a cainelui, indiferent de varsta, este recomandata. Pentru rasele de talie mare, plimbarea zilnica este obligatorie. Motivele pentru care plimbarea zilnica este atat de importanta, atat pentru caine cat si pentru stapan, tin de mentinerea formei fizice si a starii generale de sanatate a cainelui, cat si de beneficiile pe care aceasta le aduce psihicului canin.

Pe de o parte, cainii care petrec mult timp in casa si care nu beneficiaza de plimbarea zilnica au tendinta sa doarma mai mult decat necesar, sa manance mai mult si sa devina supraponderali. De asemenea, datorita lipsei contactului suficient cu mediul exterior, cainele de apartament devine mai sensibil la boli.

Pe de alta parte, cainii care isi petrec majoritatea timpului in curte si nu beneficiaza de plimbarea zilnica isi pierd agilitatea si, chiar daca sunt mereu in alerta si isi pazesc spatiul alergand dintr-o parte in cealalta a curtii, ceea ce ii fereste in general de obezitate, vor avea totusi un tonus muscular mai scazut decat al cainilor activi.

Un caine transforma orice plimbare intr-o experienta "personala"

Cainii care isi petrec majoritatea timpului intr-un spatiu restrans interactioneaza exclusiv cu elementele mediului inchis al spatiului respectiv. In timp, deoarece cainele ajunge sa cunoasca perfect spatiul care ii este destinat, precum si toate interactiunile posibile cu obiectele care il compun, intervine plictiseala. Astfel de caini devin fie apatici, neinteresati de lumea inconjuratoare, avand simptome similare depresiei umane, fie hiperactivi, manifestandu-se zgomotos si uneori chiar agresiv, in prezenta oricarui stimul care "iese din cotidian". Practic, creierul acestor caini nu mai este stimulat de nici o experienta noua si animalul aflat in aceasta situatie tinde sa-si "gaseasca de lucru", incepand sa roada obiecte, sa sape si chiar sa isi faca nevoile in locuri nepermise, in incercarea de a combate plictiseala.

Plimbarea zilnica ofera cainelui posibilitatea de a intalni mirosuri noi, care ii ofera nenumarate repere prin care identifica atat trecerea altor caini cat si starea lor fiziologica, de a interactiona cu alti caini, de a-si manifesta instinctele canine (marcarea teritoriului, joaca, provocarea, harjoneala, cautarea de urme etc.). Pentru caine fiecare miros pe care il percepe este echivalentul unei stiri proaspete si, prin urmare, ii solicita creierul si il tine "in priza". Multi dintre noi realizeaza ca viata ar fi insipida si plata fara televizor, internet, ziare/reviste si intalniri cu prietenii. De ce am refuza cainelui acesti stimuli pozitivi? In plus, un caine care isi petrece toata viata dincolo de un gard, fara a avea nici o interactiune pozitiva cu vreun semen sau cu vreo persoana in afara de stapani, devine nesociabil si de foarte multe ori agresiv, atat cu oamenii, cat si cu animalele, ca un prizonier suspicios.